Pentru cititorii articolelor de pe acest site, cu preponderenta celor care sunt interesati mai profund de trecutul “ glorios” al Orasului, expun aici o provocare.
Provocarea consta in incercarea de aducere aminte sau, pentru cei mai tineri, de imaginatie, a ilustrarii orasului cum era el acum cincizeci si ceva de ani, comparand, in detalii daca vreti, cu situatia sau imaginea actuala.
Comparatia poate fi facuta cu ecoul dobandit la nivel local sau national, etc, de atunci si de acum.
In acest sens vin cu o sugestie inspirata din presa anilor’60, interesata fiind intrucatva si de peticul acesta de pamant.
In periodicele vremii , in Scanteia din anul 1965, in 27 aprilie, a aparut urmatorul articol cu referire la orasul nostru:
"Victoria este primul oras nou care a aparut pe harta Republicii Populare Romane. Tot ce se intampla aici in asezarea de la poalele Fagarasilor este direct raportat la existenta combinatului chimic. Nu exista casa, apartament in care sa nu locuiasca un muncitor, un inginer sau un tehnician din sfera chimiei (…). Te surprinde de la inceput linistea care stapaneste locul. De fapt, localnicii sunt la lucru."
Mentionez ca randurile sunt redate exact asa cum au fost publicate in presa de la acea vreme!
Intrebarile care se pun, ar fi:
- Ilustreaza presa de atunci un aspect pozitiv sau unul negativ ?
- Exista « viata » in oras sau, inca este in letargie.
- Credeti ca se poate face ceva pentru a stimula activitatea in oras ?
Asadar va invit la o discutie sau la comentarii, pe marginea acestui citat, care atunci desemna o oarecare imagine formata despre rostul acestui Oras !
Sa stam de vorba...
- Ati sesizat vreo neregula in functionarea unei institutii din orasul nostru ( spital, scoala, primarie, firma privata, camin, magazine, local public etc.) ?
- Aveti cunostinta de un caz de coruptie a vreunui functionar?
- S-a intamplat sa remarcati pe strada gesturi sau intamplari de prost gust, lipsa de buna cuviinta?
- Ati fost martorul unui eveniment deosebit?
- Stiti despre autorul unui accident, furt, scandal etc.?
ACUM AVETI POSIBILITATEA SA SPUNETI, PENTRU PUBLIC, DESPRE TOATE ACESTE ACTE NEFIRESTI, DAR CARE , TOTUSI SE INTAMPLA IN ORASUL NOSTRU!
Stiai sau nu?
Daca pentru multi, Orasul Victoria inseamna “orasul in care nu se intampla nimic“, sau sunt impinsi fariseic de orgoliul propriu sa renege in strafundul sufletului, locurile natale, din diferite surse , am adunat cateva date si prin obiectul etnologiei, care il constituie Civilizatia, Cultura si Stiinta, va expun aici cateva obiective istorice din ZONA invecinata orasului nostru .
Consider ca orasul apartine, fara indoiala, de zona si asezarile din vecinatate, amintind ca la origini ( nu foarte vechi) orasul a fost o colonie ( din gr. colonia - cetate, loc startegic) . Chiar daca negura timpului care a trecut peste aceste locuri nu a mai lasat pe alocuri decat ruine inierbate, dovezile scoase la iveala sau zidurile adormite , ramase ..... vorbesc despre istoria vremurilor apuse, dar care cine stie , vreodata vor fi scoase la lumina de cei interesati, pasionati sau simpli curiosi.
Imprejurimile orasului au fost marcate de evenimente de zbuciumata istorie care a marcat trecutul nostru , al romanilor, al stramosilor care au trait pe aceste meleaguri, totusi, pline de istorie.
MANASTIREA CARTA - la cca. 16 km de oras.
Carta Saseasca - Datarea relativ exacta a intemeierii acestei localitati este facilitata de un document emis in cancelaria regala maghiara in anul 1223.
Aici se pastreaza ruinele manastirii cisterciene, unul dintre cele mai vechi si importante monumente ale stiului gotic timpuriu din Transilvania. Cistercienii au fost un ordin calugaresc originar din Franta, si raspandit in mai multe tari.
Inceputurile manastirii se afirma odata cu ridicarea primelor cladiri ale acesteia, fiind folosite, dupa cum obisnuiau cistercienii, din materiale perisabile, adica din lemn. Acestea pot fi datate cu relativa siguranta intre anii 1205-1206, fiind desfiintata la 27 februarie 1474 de regele Matei Corvin.
Vorbind despre ceea ce detine manstirea, amintim documentul emis de regele Carol Robert de Anjou al Ungariei, care informeaza ca manastirii cisterciene Carta ii erau aservite zece asezari din zona.
Cativa ani mai tarziu, in imediata vecinatate a cladirilor provizorii de lemn a fost construita o capela de piatra, asa-numitul oratoriu. Fundatiile acestei capele, cu dimensiuni reduse si ziduri masive, au fost scoase la lumina in primavara anului 1927, prin cercetarile arheologice
Din textul acestei diplome regale rezulta ca teritoriul, pe care a fost fondata si construita abatia Carta (delimitat de raul Olt la nord, raul Arpasu la est, raul Cartisoara la vest, iar Muntii Fagaras la sud) i-a fost donat de catre regele Andrei al II-lea al Ungariei, prin intermediul lui Benedict, pe cand acesta era voievod al Transilvaniei - permite datarea intemeierii intre anii 1202-1209.
Luptele aprige cu otomanii din anii 1421-1432 si decăderea ordinului au făcut ca biserica şi mănăstirea ei să ajungă o ruină. Lucru ce a determinat si inchiderea acesteia.
Daca ajungeti la aceasta manastire si nu este deschisa, cereti cheile la familia de la nr. 110, oameni foarte gospodari care se ocupa de intretinerea manastirii.
FELDIOARA – 8 KM.
În Feldioara există ruinele unui castru roman, loc denumit „Pe Cetăţuie”. De asemenea, în centrul satului există o cruce de piatră, monument istoric, a cărei vechime este necunoscută. De altfel, una din culmile dealurilor ce străjuie satul se numeşte „Dealul Furcilor” loc unde au fost spânzuraţi unii dintre ţăranii participanţi la Răscoala de la Bobâlna .
S-au mai gasit si vestigii neprecizate din epoca bronzului, epoca medievală respectiv epoca romană.
ARPASU DE SUS – 7 KM.
În sec. III î.e.n. - I e.n. asezările fortificate si cetătile de resedintă ale căpeteniilor sau cele cu rol de acropolă închizând incinte restrânse vor începe să se constituie în sisteme de fortificatii, ridicate prin munca colectivă a obstiilor uniunilor politice regionale. Centre politice pot fi identificate în zonele Arpasu de Sus (jud. Sibiu) , complexului fortificat Jigodin (jud. Harghita), la Poiana (Piroboridava) , Polovragi (jud. Gorj), Ocnita (Buridava - jud. Vâlcea), Cetăteni (jud. Arges), Pietroasele(jud. Buzău), Câmpuri-Surduc (jud.Hunedoara), etc.
Urme care atestă existenţa în vechime a unei sticlării se află la 1 – 1,5 km S de Arpaşul de Sus, pe un platou situat în partea vestică a drumului forestier care duce în pădure, punct numit „la Glăjăria veche”, drumul fiind cunoscut sub numele de „calea” sau „hornul Glăjăriei”.
În perioada 14 – 30 august 1999, s-au efectuat cercetări arheologice în punctul numit „Luncile Glăjăriei”, situat la aproximativ 7 km S de comună, în pădure, pe malul stâng al unui pârâu şi în dreapta drumului forestier care duce la cascada Bâlea. Aici tradiţia menţionează existenţa unei sticlării. Cu prilejul cercetărilor a fost executată o secţiune S I, lungă de 15 m şi lată de 1,5 m, orientată V – E, prelungită ulterior cu 2 m la capătul estic.
Inventarul arheologic rezultat în urma cercetărilor se compune din fragmente de ceramică de culoare roşu-cărămiziu, lustruite la exterior, bucăţi de “frită” incoloră sau colorată (rubiniu, albastru cobalt, galben), sticlă opal, 7 flacoane mici din sticlă incoloră, de formă tubulară cu inel la gură, obiecte de fier, 6 capete de tuburi pentru suflat sticla, un braţ al unui cleşte din fier folosit la prelucrarea sticlei la cald, câteva lame de cuţite, cuie şi piroane aplatizate, cu floarea în formă de „T”, un fragment de potcoavă pentru cizme, dălţi şi dornuri mici. La acestea se adaugă o monedă de bronz de 1 kreuzer (crizar) datând din anul 1800.
ARPASU DE JOS – 12 KM.
Mănăstirea Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului“ a fost ridicată pe moşia contelui Adam Teleki, la o depărtare de câţiva km de sat, într-o dumbravă numită „Podeiul”. Este atestată prima dată în anul 1726 şi a fost distrusă în anul 1761.
BRUIU (Brulya, Braller, Broller, Burutia)
Anul primei atestări scrise: 1337; Mathias de Brunwiler de III annis solvit VIII banales antiquos
Pe teritoriul satului, pe locul numit Kammebach, s-au găsit două topoare de piatră, neolitice.
Un mormânt de incineraţie cu inventar bogat (o fibulă de argint, o aplică pătrată de bronz având în interior ornamente stilizate, 3 mărgele de sticlă albastru-închis cu 6 muchii, mici perle de sticlă cu luciu galben şi un inel fragmentar de bronz) a fost descoperit tot în perimetrul localităţii în punctul numit Boltner, pe coasta unui platou.
Descoperirea a fost făcută în anul 1883. Mormântul de la Bruiu datează, pe baza inventarului său din timpul ocupaţiei romane în Dacia, iar fibula indică cu precădere secolul III.
CARTISOARA – 25 KM.
Localitatea Cârţa Românească apare atestată, sub această denumire, în documentele emise de cancelaria regală maghiară în anii 1322 (Kerch Olacorum), 1329 (Kerch Olacorum) şi 1411 (Kercz Olachorum).
Existenţa aşezării româneşti a fost confirmată documentar, mai întâi, în anul 1252 în forma "Kyrch".
Data întemeierii acestui sat românesc medieval timpuriu nu este cunoscută. Prima atestare documentară, implicită, a aşezării datează din anul 1223. Documentul emis în acest an de regele maghiar Andrei al II-lea al Ungariei (1205-1235) se referă la evenimente petrecute între anii 1205-1206, respectiv la retragerea teritoriului satului de sub autoritatea juridică a locuitori săi romani (terra... exempta de Blaccis), urmată de donarea sa capitlului mănăstirii cisterciene Cârţa. Această relatare reprezintă prima menţiune scrisă, provenită din cancelaria regală maghiară, a unor realităţi istorice din cuprinsul Ţării Făgăraşului şi, concomitent, cea mai timpurie evocare a românilor de la sudul Oltului de Mijloc.
Aici se poate vizita Muzeul Badea Cartan. O incercare de reproducere fidela a .... obiectelor familiare , ale taranului Gheorghe Cârţan cunoscut şi sub numele de Badea Cârţan (n. 24 ianuarie 1849, d. 7 august 1911). Un ţăran român autodidact care a luptat pentru independenţa românilor din Transilvania, distribuind cărţi româneşti aduse clandestin din România, la sate. A călătorit pe jos până la Roma pentru a vedea cu ochii lui Columna lui Traian şi alte mărturii despre originea latină a poporului român. În 1877 s-a înrolat voluntar în războiul de independenţă al României.
UCEA DE SUS – 4 KM.
In zona de piemont, in poienita Ucisorii au fost gasite vetre, si urme de constructii rudimentare de forma surlei. Structura era ingramadita, adaptata la cadrul natural. In imprejurimi , locul numit La Claie si mai apoi coborand spre Margini, se practica agricultura si vanatoarea.
În 1765, satul a fost parţial militarizat şi a făcut parte din Compania a VIII-a de graniţă a Regimentului I de Graniţă de la Orlat, până în 1851 când a fost desfiinţat.
CETATEA BREAZA – 22 KM.
La departare de 2 km, pe un promontoriu la S de satul Breaza (comuna Lisa), de unde se pot zari „Coltii Brezei” care musca din Fagaras, se află ruinele unei cetăţi atribuită legendarului Negru Vodă.
Cercetările arheologice au permis datarea complexului fortificat în secolul al XIII-lea, precizând două faze de construcţie: iniţial au fost ridicate două turnuri circulare, apoi incinta cu ziduri de piatră, cu plan oval (perimetru: 84 m), protejată de valuri de pământ.
POIANA NARCISELOR – cca. 55 KM.
De cand se stiu localnicii, lângă comuna Şercaia, au primit de la inantasii lor, sa aiba in grija poienile cu narcise de la Dumbrava Vadului, rezervaţie floristică în Tara Făgăraşului,
Acoperite de un imens covor de narcise de 400 ha, care înfloresc la sfârşitul lunii mai, in toata maretia lor , reprezintă una din splendorile României.
Consider ca orasul apartine, fara indoiala, de zona si asezarile din vecinatate, amintind ca la origini ( nu foarte vechi) orasul a fost o colonie ( din gr. colonia - cetate, loc startegic) . Chiar daca negura timpului care a trecut peste aceste locuri nu a mai lasat pe alocuri decat ruine inierbate, dovezile scoase la iveala sau zidurile adormite , ramase ..... vorbesc despre istoria vremurilor apuse, dar care cine stie , vreodata vor fi scoase la lumina de cei interesati, pasionati sau simpli curiosi.
Imprejurimile orasului au fost marcate de evenimente de zbuciumata istorie care a marcat trecutul nostru , al romanilor, al stramosilor care au trait pe aceste meleaguri, totusi, pline de istorie.
MANASTIREA CARTA - la cca. 16 km de oras.
Carta Saseasca - Datarea relativ exacta a intemeierii acestei localitati este facilitata de un document emis in cancelaria regala maghiara in anul 1223.
Aici se pastreaza ruinele manastirii cisterciene, unul dintre cele mai vechi si importante monumente ale stiului gotic timpuriu din Transilvania. Cistercienii au fost un ordin calugaresc originar din Franta, si raspandit in mai multe tari.
Inceputurile manastirii se afirma odata cu ridicarea primelor cladiri ale acesteia, fiind folosite, dupa cum obisnuiau cistercienii, din materiale perisabile, adica din lemn. Acestea pot fi datate cu relativa siguranta intre anii 1205-1206, fiind desfiintata la 27 februarie 1474 de regele Matei Corvin.
Vorbind despre ceea ce detine manstirea, amintim documentul emis de regele Carol Robert de Anjou al Ungariei, care informeaza ca manastirii cisterciene Carta ii erau aservite zece asezari din zona.
Cativa ani mai tarziu, in imediata vecinatate a cladirilor provizorii de lemn a fost construita o capela de piatra, asa-numitul oratoriu. Fundatiile acestei capele, cu dimensiuni reduse si ziduri masive, au fost scoase la lumina in primavara anului 1927, prin cercetarile arheologice
Din textul acestei diplome regale rezulta ca teritoriul, pe care a fost fondata si construita abatia Carta (delimitat de raul Olt la nord, raul Arpasu la est, raul Cartisoara la vest, iar Muntii Fagaras la sud) i-a fost donat de catre regele Andrei al II-lea al Ungariei, prin intermediul lui Benedict, pe cand acesta era voievod al Transilvaniei - permite datarea intemeierii intre anii 1202-1209.
Luptele aprige cu otomanii din anii 1421-1432 si decăderea ordinului au făcut ca biserica şi mănăstirea ei să ajungă o ruină. Lucru ce a determinat si inchiderea acesteia.
Daca ajungeti la aceasta manastire si nu este deschisa, cereti cheile la familia de la nr. 110, oameni foarte gospodari care se ocupa de intretinerea manastirii.
FELDIOARA – 8 KM.
În Feldioara există ruinele unui castru roman, loc denumit „Pe Cetăţuie”. De asemenea, în centrul satului există o cruce de piatră, monument istoric, a cărei vechime este necunoscută. De altfel, una din culmile dealurilor ce străjuie satul se numeşte „Dealul Furcilor” loc unde au fost spânzuraţi unii dintre ţăranii participanţi la Răscoala de la Bobâlna .
S-au mai gasit si vestigii neprecizate din epoca bronzului, epoca medievală respectiv epoca romană.
ARPASU DE SUS – 7 KM.
În sec. III î.e.n. - I e.n. asezările fortificate si cetătile de resedintă ale căpeteniilor sau cele cu rol de acropolă închizând incinte restrânse vor începe să se constituie în sisteme de fortificatii, ridicate prin munca colectivă a obstiilor uniunilor politice regionale. Centre politice pot fi identificate în zonele Arpasu de Sus (jud. Sibiu) , complexului fortificat Jigodin (jud. Harghita), la Poiana (Piroboridava) , Polovragi (jud. Gorj), Ocnita (Buridava - jud. Vâlcea), Cetăteni (jud. Arges), Pietroasele(jud. Buzău), Câmpuri-Surduc (jud.Hunedoara), etc.
Urme care atestă existenţa în vechime a unei sticlării se află la 1 – 1,5 km S de Arpaşul de Sus, pe un platou situat în partea vestică a drumului forestier care duce în pădure, punct numit „la Glăjăria veche”, drumul fiind cunoscut sub numele de „calea” sau „hornul Glăjăriei”.
În perioada 14 – 30 august 1999, s-au efectuat cercetări arheologice în punctul numit „Luncile Glăjăriei”, situat la aproximativ 7 km S de comună, în pădure, pe malul stâng al unui pârâu şi în dreapta drumului forestier care duce la cascada Bâlea. Aici tradiţia menţionează existenţa unei sticlării. Cu prilejul cercetărilor a fost executată o secţiune S I, lungă de 15 m şi lată de 1,5 m, orientată V – E, prelungită ulterior cu 2 m la capătul estic.
Inventarul arheologic rezultat în urma cercetărilor se compune din fragmente de ceramică de culoare roşu-cărămiziu, lustruite la exterior, bucăţi de “frită” incoloră sau colorată (rubiniu, albastru cobalt, galben), sticlă opal, 7 flacoane mici din sticlă incoloră, de formă tubulară cu inel la gură, obiecte de fier, 6 capete de tuburi pentru suflat sticla, un braţ al unui cleşte din fier folosit la prelucrarea sticlei la cald, câteva lame de cuţite, cuie şi piroane aplatizate, cu floarea în formă de „T”, un fragment de potcoavă pentru cizme, dălţi şi dornuri mici. La acestea se adaugă o monedă de bronz de 1 kreuzer (crizar) datând din anul 1800.
ARPASU DE JOS – 12 KM.
Mănăstirea Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului“ a fost ridicată pe moşia contelui Adam Teleki, la o depărtare de câţiva km de sat, într-o dumbravă numită „Podeiul”. Este atestată prima dată în anul 1726 şi a fost distrusă în anul 1761.
BRUIU (Brulya, Braller, Broller, Burutia)
Anul primei atestări scrise: 1337; Mathias de Brunwiler de III annis solvit VIII banales antiquos
Pe teritoriul satului, pe locul numit Kammebach, s-au găsit două topoare de piatră, neolitice.
Un mormânt de incineraţie cu inventar bogat (o fibulă de argint, o aplică pătrată de bronz având în interior ornamente stilizate, 3 mărgele de sticlă albastru-închis cu 6 muchii, mici perle de sticlă cu luciu galben şi un inel fragmentar de bronz) a fost descoperit tot în perimetrul localităţii în punctul numit Boltner, pe coasta unui platou.
Descoperirea a fost făcută în anul 1883. Mormântul de la Bruiu datează, pe baza inventarului său din timpul ocupaţiei romane în Dacia, iar fibula indică cu precădere secolul III.
CARTISOARA – 25 KM.
Localitatea Cârţa Românească apare atestată, sub această denumire, în documentele emise de cancelaria regală maghiară în anii 1322 (Kerch Olacorum), 1329 (Kerch Olacorum) şi 1411 (Kercz Olachorum).
Existenţa aşezării româneşti a fost confirmată documentar, mai întâi, în anul 1252 în forma "Kyrch".
Data întemeierii acestui sat românesc medieval timpuriu nu este cunoscută. Prima atestare documentară, implicită, a aşezării datează din anul 1223. Documentul emis în acest an de regele maghiar Andrei al II-lea al Ungariei (1205-1235) se referă la evenimente petrecute între anii 1205-1206, respectiv la retragerea teritoriului satului de sub autoritatea juridică a locuitori săi romani (terra... exempta de Blaccis), urmată de donarea sa capitlului mănăstirii cisterciene Cârţa. Această relatare reprezintă prima menţiune scrisă, provenită din cancelaria regală maghiară, a unor realităţi istorice din cuprinsul Ţării Făgăraşului şi, concomitent, cea mai timpurie evocare a românilor de la sudul Oltului de Mijloc.
Aici se poate vizita Muzeul Badea Cartan. O incercare de reproducere fidela a .... obiectelor familiare , ale taranului Gheorghe Cârţan cunoscut şi sub numele de Badea Cârţan (n. 24 ianuarie 1849, d. 7 august 1911). Un ţăran român autodidact care a luptat pentru independenţa românilor din Transilvania, distribuind cărţi româneşti aduse clandestin din România, la sate. A călătorit pe jos până la Roma pentru a vedea cu ochii lui Columna lui Traian şi alte mărturii despre originea latină a poporului român. În 1877 s-a înrolat voluntar în războiul de independenţă al României.
UCEA DE SUS – 4 KM.
In zona de piemont, in poienita Ucisorii au fost gasite vetre, si urme de constructii rudimentare de forma surlei. Structura era ingramadita, adaptata la cadrul natural. In imprejurimi , locul numit La Claie si mai apoi coborand spre Margini, se practica agricultura si vanatoarea.
În 1765, satul a fost parţial militarizat şi a făcut parte din Compania a VIII-a de graniţă a Regimentului I de Graniţă de la Orlat, până în 1851 când a fost desfiinţat.
CETATEA BREAZA – 22 KM.
La departare de 2 km, pe un promontoriu la S de satul Breaza (comuna Lisa), de unde se pot zari „Coltii Brezei” care musca din Fagaras, se află ruinele unei cetăţi atribuită legendarului Negru Vodă.
Cercetările arheologice au permis datarea complexului fortificat în secolul al XIII-lea, precizând două faze de construcţie: iniţial au fost ridicate două turnuri circulare, apoi incinta cu ziduri de piatră, cu plan oval (perimetru: 84 m), protejată de valuri de pământ.
POIANA NARCISELOR – cca. 55 KM.
De cand se stiu localnicii, lângă comuna Şercaia, au primit de la inantasii lor, sa aiba in grija poienile cu narcise de la Dumbrava Vadului, rezervaţie floristică în Tara Făgăraşului,
Acoperite de un imens covor de narcise de 400 ha, care înfloresc la sfârşitul lunii mai, in toata maretia lor , reprezintă una din splendorile României.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
